“Am să le povestesc că locuim în acelaşi oraş, dar poate să treacă foarte mult timp fără ca noi să ne întâlnim. Am să le spun despre toate lucrurile pe care noi le-am făcut împreună. Am să le spun că ţi-ai aşezat palma peste mâna mea, oglindă peste oglindă, cu nimic între ele care să le separe.
Am să le povestesc despre tine cu acelaşi drag cu care bunicul îşi mângâie pe creştet nepoţelul. Ochii mei vor scânteia uneori iar ei îşi vor da seama că nu le pot povesti chiar tot. La fel cum nu pot să îţi scriu aici altfel de lucruri ci, doar o metaforă…un altfel de metaforă, pentru că metafora propriu-zisă nu există. Este doar o alcătuire domestică de cuvinte demodate, unele mai ieftine decât altele, căci acestea, ca orice pe lumea asta, au un preţ.
Te voi iubi în afara şi în interiorul propriei mele nebunii despre care sunt obligat să recunosc că se copiază într-una pe sine însăşi.
N-aş reuşi să păstrez nimic din povestea mea, cea mai frumoasă a vieţii mele, dacă nu ţi-aş scrie aceste rânduri. Mi-e greu să încep şi, cu siguranţă îmi va veni infinit mai greu să pun capăt rândurilor mele.
Tot ce am scris până acum nu există. Există doar dragostea mea pentru tine, despre care te rog să-ţi aminteşti câteodată, altfel tot ce gândesc îmi rămâne necunoscut, cu excepţia ultimei fraze prin care închei un text cu referire directă la altceva.
Auzi, în timp ce citeşti aceste rânduri, afară a început să plouă.
Simţi cât de puternic miroase a lemn şi a ploaie? La fel ca şi această înşiruire demodată de litere…
Vezi, din cerdacul bătrânei case clădite de bunicii tăi, departe cât poţi zări dacă îţi pui palma streaşină la ochi şi încă mai departe, lumea cu toate cele ale ei. Aproape că ai putea să vezi bursucii cum zboară…
Aproape că s-ar putea…”
1 comentariu
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
hei asta e cu directie romantica,nu vrem sa stim cine e victima vizata, dar e frumos oricum, si ar fi bine ca fiecare din noi sa fie o victima de genul………:))
comment in ghilimele