Cum scapi de teama înaintării în vârstă?!Am aflat că secretul tinereţii este să trăieşti aproape toate viciile omenirii, să citeşi mesaje electronice de prost gust şi să nu îţi declari sub nicio formă vârsta. Şi de la un moment dat să începi să faci plimbări lungi pe jos. Bătrânelul de la parter a început plimbările pe la 40 de ani. Făcea aproximativ 4 – 5 kilometri zilnic. De vreo 30 de ani nu îl mai găseşte nimeni.
După o anume barieră, chiar nu mai poţi să faci glume proaste pe seama vârstei. Atunci apare primul rid, prima durere de spate nejustificată de poziţia pe care o ai în faţa calculatorului şi încerci să îţi aminteşti cum a fost anul trecut. Se naşte prima legendă! Şi uite astfel îţi dai seama că îmbătrâneşti, aplecându-te să îţi legi şireturile în timp ce-ţi pui întrebarea ce altceva ai putea face dacă tot eşti în poziţia aia.
Mai ştiu şi că omul are trei vârste: tinereţea, maturitatea şi „arăţi grozav”! Tot aşa cum la început credem în Moş Crăciun, nu credem apoi, pentru ca, în cele din urmă să devenim Moş Crăciun!
Fruntea sus, dragă! La vârsta asta, viaţa abia începe. Voi fi îngăduitor cu tine astăzi, de ziua ta şi n-am să mă supăr dacă îţi închizi telefonul, acoperi toate oglinzile şi nu răspunzi la urările de pe bloguri, din e-mail-uri sau SMS. Ai, totuşi, o grămadă de ani!
Constelaţia Fericirii să-ţi Lumineze drumul vieţii!
La mulţi ani, Andrea!
7 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
In mod normal as oscila intre “ce dragut ca a scris ceva de ziua mea aici” si “fii atent la nenorocitul asta, ca m-a facut de 27 de ani, mi-a pus si ceva riduri si mai si cred toti aia 2316 de vizitatori tot ce scrie despre mine”, inclinand bineinteles spre a doua varianta. Ai noroc ca azi sunt mai indulgenta (asa-i la varsta asta), deci: multumesc!!!
[...] vrea sa scriu un post care sa păstreze tonul lui Alex, as vrea sa pot sa fiu puţin mai comica, mai asemenea ţie, adică „nu pe treaba mea”, [...]
Acum cred ca e fericita. I-am dedicat si eu un post.
Fericita e putin spus!!! Ar mai fi totusi ceva…daca tot vorbiti despre mine pe site-urile voastre, nu imi puneti si un link?
))
Ce stiti voi? Fericirea suprema pentru ea e messengerul, hi5-ul si mancarea!!! In concluzie…..eu o fac fericita ca i le ofer pe toate. Uite…..e linistita la calculator cu messu’ deschis, zambeste si imediat ii dau si de mancare.
@ Andrea –> Ia fa-ti tu un blog si pune linkuri pe fiecare cuvant spre pagina ta. sa vezi atunci PR mare.
Ma voi gandi serios la propunerea ta , Andreea…la urma urmei asta e important in viata:page rank-ul
))