Mioriţa albastră. Laia – bucălaia conspirativă şi paranoia. Italia – Franţa. România şi Olanda

       

Foto: Mioriţa Albastră crede în relaţia conspirativ - emoţională dintre tricolori şi portocale (Moravu' de Vest)

          Dacă o victorie a tricolorilor, în meciul cu Olanda deseară, ar face ca toată lumea să fie de acord şi ar linişti lucrurile, măcar din punctul de vedere mioritic, Franţa şi Italia încă au şanse la calificarea în faza următoare grupelor. Dacă italienii ar putea trece mai departe şi cu un egal, dacă România pierde, „les Bleus” sunt obligaţi să câştige şi apoi să spere şi să se roage.

         Băbeşte, facem primele calcule, primele profeţii prin contur.

        Franţa este calificată doar dacă bate Italia şi România nu câştigă cu Olanda.

        Italia, la rândul ei, trebuie să învingă Franţa şi România să nu bată Olanda. Sau ar avea nevoie de un egal cu francezii înscriind cel puţin un gol şi România să piardă în faţa „portocalelor” lui Van Basten.

          Pentru „azzuri” există şi o a treia opţiune, să facă meci egal cu „cocoşii sportivi” fără vreun gol marcat şi tricolorii noştri să piardă la cel puţin trei goluri diferenţă şi fără să înscrie vreunul.

        Pentru ai noştri, ai zice că e mai la îndemână calificarea mai departe. Există câteva ipoteze: o victorie a României cu Olanda ar fi suficientă, un egal cu Olanda şi niciun câştigător între Italia şi Franţa.

          Mă opresc însă aici, fără a mai prezenta şi ultima dintre variantele posibile ca România si Olanda să treacă împreună de faza grupelor la Euro 2008.

          Cât este de tristă confruntarea Italia – Franţa acum, în 2008. Erau deasupra tuturor acum doi ani, la Cupa Mondială. Miza era dată de o rivalitate frumoasă, o bătălie mândră între două mari echipe.

          Acum, totul se petrece la cel mai scăzut nivel. Acelaşi destin care se desenează finalmente şi de dorinţa Olandei de a înfrunta România. „Albaştrii” (Azzuri sau Bleus), toţi, trăiesc un veritabil thriller, o dramă. Trebuie să-şi învingă oponentul, dar doar o victorie în această seară nu le este suficientă.

          Atât italienii, cât şi francezii (chiar şi unii români mai potlogari, cum ar zice cineva!) sunt convinşi: Van Basten-ii se vor lăsa înfrânţi de tricolori. În cultura peninsulară italiană, cu precădere în partea sud – siciliană, „biscotto” (rom. Biscuite) este o înţelegere între doi adversari care se pun de acord împotriva celui de-al treilea. Ceva asemănător cu ipostaza mioritică a ciobănaşului moldovan, victima conspiraţiei dintre ceilalţi doi.

          Această teorie a complotului a anului fotbalistic de graţie 2008 sau, de ce nu, a anului de graţie fotbalistică, nu are un argument real. Nici pentru oricare dintre „albaştrii”, nici pentru căcănarii româno – balcanico – mitici şi cu atât mai puţin pentru olandezi. Mai ieri se afirmau banalităţi şi enormităţi cum că jucătorii lui Van Basten vor accepta să piardă, doar ca să dea o mâna de ajutor la făcutul bagajelor pentru Italia şi Franţa, situaţia în care România şi Olanda ar trece de mânuţă de grupe, iar la o posibilă reîntâlnire într-o fază ulterioară românii să se pună deoparte, satisfăcuţi şi mulţumiţi că au ajuns suficient de sus pentru alchimia noi generaţii.

          Dacă şi voi consideraţi ca autentică o astfel de abordare, v-aş întreba: şi dacă, totuşi, la o a doua întâlnire dinte olandezi şi români, ai noştri, exponenţi ai aceleiaşi culturi pe care cu toţii o împărtăşim afişand un aer mai catolic decât cel al Papei Albastru, nu s-ar mai da înfrânţi de la bun început şi chiar ar refuza să respecte înţelegerea paranoică enunţată mai sus şi preluată de la aceia pe care îi aminteam odinioară, microbiştii noştri care se pricep întotdeauna la fotbal şi nu scapă nicio oportunitate să mimeze inteligenţa activă?! Dar la asta v-aţi gândit?!

          Iaca şi-o teorie a conspiraţiei deja elucidată! Sigur, rămâne ca meciurile să fie arbitrate de un om, iar  greşelile (care României au convenit!) făcute la golul acordat Olandei cu Italia şi la anularea unui altuia perfect valabil cu România pentru Toni, s-ar putea să aibă o greutate mai mare decât ne-am fi închipuit la momentul producerii lor.

          De ce atunci când erau pe teren Zizou, Totti, Del Piero, Cannavaro, Maldini, Seedorf şi alţii…astfel de maladii nu existau?! Paranoia continuă!

6 Comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack