Van Basten şi-a respectat cuvântul şi pronosticul. Şi băgat…golurile în Teoria Conspiraţiei. Olanda a învins România, la Berna, iar tricolorii preiau de la italieni rezervările pentru avionul spre casă. Italia e oarecum obişnuită cu astfel de scenarii. Italia a câştigat grupa C!
România se întoarce acasă după un Euro la înălţime. După o anume judecată, mai mult sau mai puţin matematică, dar logică, România ar fi trebuit să meargă înspre sferturi, nu să se întoarcă acasă, ci să întâlnească Spania mai departe. Tricolorii lui Piţurcă au fost la egal cu Italia şi cu francezii şi au luat mai puţine goluri de la „portocale” decât celălalte două adversare. Şi totuşi, Naţionala se întoarce! Să-i aşteptăm cum se cuvine! Cu flori, nu cu rahat!
Ar trebui să facem linişte. Liniştea accea călduţă, ca semn de recunoştiinţă. Nu să ridicăm statui (doar Hagi visa la aşa ceva!), ci să îi întâmpinăm cu zâmbete. Nimic mai mult.
Nu am fost cel mai înfocat suporter al Naţionalei, însă sunt de părere că în ceea ce priveşte reacţiile după Euro, rubrica de comentarii nu lasă prea multe opţiuni.
Sunt surprins neplăcut, izolat dezgustat, să văd unele personaje mioritice debitând atitudine şi pretenţii de blazon.
Cosmin „Guriţă” Contra trăieşte în trecut, dar nu mă aşteptam poate să fie altfel. După ultimul fluier al lui Massimo Busacca, arbitrul elveţian din seara de la Berna, Contra se dă elaborat şi cimentează, încă o dată de mai era nevoie, în conştiinţa naţional – universală teoria care susţine că suntem nemaipomeniţi în a găsi vinovaţi, mai degrabă decât să privim jumătăţile pline de pahar. Contra nu ezită să afirme că „mergeam în sferturi dacă marca Adi“! „Guriţa”, asta fomfăie i-o la Andreşan că poate te ia drept mascul şi fă nestemata aia mai mică (guriţa, nicio legătură aici cu Laura Andreşan!). Ne-a lipsit altceva să ajungem în sferturi, dar tu aproape sigur, n-ai să pricepi vreodată. „Furnicuţa – căpitan”, Chivu, spune pe bune. „Mai mult nu putem!”.
Eu cred că am arătat mai mult decât s-ar fi aşteptat oricine şi că avem motive să fim măcar mulţumiţi. Capitano, facem puţin antrenament şi la atitudine. Mutu e normal. E om! Ştie că am ieşit onorabil şi are dreptate. Preşedintele Federaţiei, (gin) tonicul Mircea Sandu, şpriţar cunoscut şi recunoscut de toată Planeta Fotbal, judecă la rându-i: „Nu au fost profesionişti!”. Gică Hagi i-a văzut „previzibili” pe tricolori şi aproape că are dreptate, însă evoluţia generală la Euro 2008 ar trebui să surprindă plăcut. Dorinel Munteanu încă se împiedică de frustrări din trecut şi afirmă că „doar cu Italia, naţionala a arătat ca generaţia lui Hagi!”. Nu ştie însă că pe astfel de fragmente din trecut, am putea chiar să construim un viitor mai strălucit decât oricare altul. Pentru echipa naţională!
Naţionala noastră a zâmbit frumos la o rază de vis, a fost la înălţime şi ne-a făcut să plecăm de la Euro pe uşa din faţă, cu capul ridicat, privind în ochi pe oricine întâlnim pe drumul spre casă! Mulţumesc România!
Sunt curios de pe unde se ascund profeţii care dădeau România calificată în urma unui meci „aranjat” de olandezi să piardă. Teoria aia dăşteaptă! E adevărat că prostia seamănă uneori cu conspiraţia şi că incoerenţa aduce adesea cu spiritul creator, dar dorinţa atât de umană de a vedea dincolo de aparenţe hrăneşte mari frustrări. Personale!
Italia poate merge până la Capătul de Drum al Europenelor din Austria şi Elveţia, ceea ce România n-ar fi reuşit deocamdată. Suntem pe drumul cel bun, dar ne mai lipseşte ceva.
Cocoşul galic se întoarce în Hexagon: „Allons enfants VEEEEERS la Patrieeeee…le jour de gloire N’eeeest arrivéeeee“!
FORZA ITALIA! Dominiamo l’Europa! Sacro Romano Impero!
Fratelli d’Italia, l’Italia s’è desta, dell’elmo di Scipio, s’è cinta la testa. Dov’è la Vittoria? Le porga la chioma, che schiava di Roma Iddio la creò. Stringiamci a coorte, siam pronti alla morte. Siam pronti alla morte, l’Italia chiamò.
6 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
rata te iubimmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm
Puțin probabil să se întoarcă tricolorii în țara și să nu fie aspru judecați de “suporterii” pe care i-au dezamăgit. E trist că lumea nu înțelege că un meci se câștigă construind alături de echipă, nu împingându-l pe “Super Mutu” mereu în față. E un simplu om. Nu poate câștiga singur un meci. De ce lumea îl judecă pe el și nu îi judecă pe ceilalți incompetenți? Când dă gol îi bine? Daaaaaaaa. Normal. E ușor să stai în fața televizorului ronțăind semințe, bând bere și înjurându-l pe Mutu că nu a reușit să dea un gol. Rușine să le fie celor care se consideră adevărați “suporteri”, dar au renunțat să îi aprecieze doar pentru că au ratat o calificare!
@ admiratorul: Bagi picioarele-n ea redactare, gramatică şi punctuaţie…când sentimentul e atât de intens, cu un “mmmmmmmmmmmmmmmm” atât de prelung, mmmai contează?! Să-ţi mmmmuşti buzele (de plăcere, evident!), nu altceva, când astfel de lucruri apar!
Însă, nimic nu se compară cu o astfel de declaraţie electorală, cu o miorlăială virtuală de un erotism crud, barbar, natural până la urmă. Rate (sg. rata) sunt o grămadă pe la Altex şi Domo, fără giranţi, fără dobândă, dar obligatoriu cu un buletin sau o carte de identitate!!!! Şi pentru toate celălalte, există MasterCard! Deşiiiiii…la cum se repetă şi la cât e de convingătoare declaraţia, ar fi utilă la momentul unei întreceri electorale. Mdeci, se impune cartea de alegător! “rata” deci, şi noi, Moravu’ de Vest, te iubimmmmmmmm…trăbă că eşti o apariţie celebră şi nu mai puţin demnă de luat în considerare decât oricare personaj cu un public ce-l adoră.
@ Licurici: Nici nu mai ştim ce înseamnă să fii suporter adevărat! Vezi cazuri ca cel al cameramanului de la Cluj. Noroc că astfel de oameni nu îi vor întâmpina la aeroport!
te iubesc din funduk inimiiiiiiiiiiiiii
@ anonim TM: Iac-aşa, uită şi primul indiciu. Timişoara. Socotim ca venind din cealantă jumate. Funduk, bănium a fi diminutivul de alint…când se mai poate bonbonel, curist, analist, poponar, păpălău…cât de frumos îi să iubeşti!!!! Cam tot atât de frumos, cât e de periculos să te iubeşti cu necunoscuţii, hai o noapte, doo, dar şi alea la intervale mari dă timp, să ştii de la cine ai luat una sau alta…