Am plăcerea sublimă să fiu eu acela ce redactează răspunsul spre continuitatea demersului ce mi-a fost încredinţat de Alice. Ceştile de cafea ale Moravului…
Mai multe, da. Nu doar una, pentru că fiecare dintre ele reprezintă mai mult decât un obiect, mai degrabă o etapă a unui proces. Unul de cunoaştere. De dimineaţă. De trezire. De cafea!
Aerul e dens şi în încăpere miroase a somn. Faţa ţi-e umflată asimetric. Zaci pe spate cu privirea în tavan aşteptând să se dezumfle. Ochii sunt mici, ai zice că ai pleoapele lipite una de cealaltă. “Cafeaua e gata!”, se aude o Voce. Te ridici şi păşeşti mecanic spre bucătărie…
Sunt înnebunit de aroma şi gustul cafelei! Chiar şi cu ochii întredeschişi, nu există imagine mai liniştitoare decât o dimineaţă în care razele de soare emoţionate traversează galbenul perdelelor de la geamul din bucătărie. Ceaşca aburind timid e deja pe masă, pachetul de ţigări proaspăt desfăcut şi bricheta preferată deasupra lui. Auzi cum foşneşte staniolul de la ciocolată şi freamătul obişnuit de cola rece. Cafea neagră, dar dulce. Cu puţin lapte. Un pahar de cola rece. Tigări şi ciocolată. Tabloul ar trebui terminat aici…
Mai întâi doar ceaşca de cafea şi tăcere. Liniştea privirilor, liniştea dimineţilor de vară răcoroase. Apoi lumina. Lumina orbitoare a soarelui dolofan, lumina ce spulberă culorile şi face să-ţi apară rochia albă, virginală, strâmtă pe talie. O rochiţă lejer transparentă ce descoperă o coapsă, chiar şi aureola sânilor tăi. Sensibil lipită de corp din pricina transpiraţiei soarelui asurzitor sau de sudoarea pasiunii şi a corpului ce a făcut dragoste în spatele ferestrei. O fereastră ca o uşă deschisă, o invitaţie la prospeţimea din interior sau la secretul unei camera răcoroase, a unui pat de adolescent şi briza lejeră ce face draperia de culoare gri să danseze. O invitaţie la o ceaşcă de cafea. O cafea rece, da. Asta am zis mereu, mi-am dorit Femeia cu care să nu apuc să beau cafeaua fierbinte, nici măcar calduţă!
Conţinutul ceştilor din virtualul acţiunii colective este mai mult decât o băutură – remediu – natural – la – îndemâna – oricui, are ceva în plus decât proprietăţile date de vreo acţiune psiho – stimulatoare ca rezultat al cercetării experţilor de nicăieri.
Strămoşi de-ai noştri, fără a-i cunoaşte existenţa ştiinţifică, utilizau cafeaua în scopul natural de a atrage sexul opus. În Brazilia (ce nu e ţara originară a cafelei!!!) femeile de la ţară filtrau cafeaua pentru amanţii lor printr-o pereche de chiloţi deja purtaţi.
Eu am să-i «judec» proprietăţiile metafizice din perspectiva timpului pe care-l trăim, mai uman şi subiectiv. Asemenea privirilor dintre patru ochi şi atât, priviri ce se întâlnesc şi, deodată, aroma ei loveşte! Pentru că e Ea, pentru că sunt eu. Nimeni nu e la adăpost de această bulversare de trăiri ce poate, la orice vârstă şi în orice moment să transforme viaţa sau măcar o dimineaţă obişnuită de miercuri când un cerc restrâns format din doi iniţiaţi în jurul unei băuturi aromate şi misterioase îşi povestesc despre satisfacţii. Romantism poate, dar cu siguranţă o chimie. Una interesantă! Chimie şi romantism carnal. Un tablou călduţ colorat şi încărcat cu o senzualitate supraomenească din mai multe motive, dar esenţa stă tocmai într-o invitaţie la…o ceaşcă de cafea. O tentaţie!
Chimia Tentaţiei, la fel cum opusul Triunghiului Divin alcătuit din Tată, Fiu şi Sfântul Duh, aproape o geometrie sacră, este îndeobşte o altă triadă: Diavol, Anticrist şi Falsul Profet. Pentru că aşa e cafeaua, zicea şi Talleyrand, neagră ca un Diavol, fierbinte ca un Infern, pură asemenea unui Înger şi dulce ca dragostea. Nu, nu sentimentul nobil, ci carnalul aromat.
Lumea este şi a fost dintotdeauna plină de oameni gata să creadă tot ceea ce e mai rău când văd o fată părăsind apartamentul unui băiat în oricare dimineaţă de miercuri. Pentru că se ştie, totul a început cu o cafea bună!
Pssssst! Linişte! Simt o aromă de…cafea…
Smeagol Jr. şi Lene, repede! “CăNiLe cere!”
11 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
multumesc pt. leapsa, apreciez atentia acordata. Promit sa raspund pe masura, mai ales ca esti deja a doua personalitate care’mi ordona: ‘Canile la control!’ Asa ca imediat ce reusesc sa o conving pe sora’mea sa se desprinda de camera foto macar pt. cateva zile, o sa’mi pun canile la expozitie…
Fără a-şi expune respectul de sine peste măsură şi excluzând din principiu orice statut de “personalitate”, Moravu’ de Vest îşi recunoaşte public aroganţa şi e mândru de faptul că prietenii îl consideră unul cu personalitate, ambele aspecte doar în situaţia în care există suficiente argumente pentru a susţine conceptele.
Nu te stresa pentru camera foto, nu e nicio grabă. Să-ţi spun drept, Moravul e interesat de viciile şi tabieturile din spatelei ceştii de cafea…răbdare şi…cafea! De la Moravu’ şi Zaraza, NUMAI RESPECT!
Oh, cata senzualitate… Nu m-am gandit niciodata la cafea in termeni de-astia lascivi.
Dar noroc cu tine ca de maine o sa ma port altfel cu ea. 
“linistea diminetilor de vara”…imi aduc aminte cand aveam si eu dimineti linistite si ceasul arata ora 14…
P.S.: Doar 6???
@ Alice: Mdap
, doar 6 am mai rămas! Alice, mai avem, chiar şi împreună, doar 5-6 prieteni imaginari… 
Snif…
@ Tomata: Trăsătura lascivă ce o deduceai, VREAU SĂ CRED că se referă doar la caracterul imoral (de morav!), nicidecum la partea OBSCENĂ, caracteristică a aceluiaşi “abjectiv”…eh, ai însă dreptate, despre o oarecare imoralitate permisă însă iniţiaţilor voiam să aduc vorba şi, de ce nu, “dinspre” unghiul ăla am dorit să abordez ceaşca de cafea. Nu-mi place cum sună “voluptate” şi nici, dacă-mi dai voie, “aţâţ”, ca “sugstantiv”! Ca o completare la materialul postat, aş zice că sucul de portocale extra-virgin este pentru romantici, în vreme ce cafeaua…îşi păstrează aroma
şi chimia 
pentru…mai-nainte, mai dimineaţa devreme…
[...] cu cana Cu o oarecare intarziere, dar ma conformez. Precizez totusi ca eu nu prea beau cafea. Stai, de fapt, uneori mai beau si cafea, insa doar in [...]
Adica vrei sa ne inviti la o cafea, sau cum.. ?
[...] ei unduitoare şi cu parabola Einstein-meets-Marilyn Monroe. Apoi a venit Moravu’ cu cafedomanţia la înaintare, senzuală şi lascivă, cum nici nu mi’o închipuiam (ce nu fac moravurile din [...]
Mistoooo! Realizezi că m-ai cucerit…
Ştiam eu că e ceva special cu trezitul de dimineaţă şi cafeaua dar nu mi-era clar până acum… miştoooo…. insist….
Un zâmbet sănătos, o aromă de trăire, Cuvântul potrivit, o rază de Lumină, o armată, un Conducător, un Semn…toate pot cuceri!
În funcţie de scop, metoda eficace…
Numai dimineţi senine, ţie şi lui Mihai!
De-a fost de folos şi îndeajuns de potrivită o cafea, ar putea Moravul să fie dezamăgit de rezultat?!
deci e genial. se apropie incredibil de mult de dimineata visata de mine. doar ca in viziunea mea ea se joaca somnoroasa cu linguritza in cana, ia prima gura de cafe si zambeste. se ridica si fuge pe terasa. e o zi superba si ea e in chilotei si maieu…gata.trebuie sa fac asta sa se intample