Din varii motive şi majoritatea care nu se regăsesc în categoria acelor de interes public la care accesul este garantat prin Lege, Moravu’ alege să publice materialul trimis de un Om care a fost mereu aproape de orice iniţiativă comună. Pentru că e de râs, dar totuşi adevărat, nu eşti român adevărat până nu te dai bulgar, în Belgia! Fă-te de râs…
Era odată o fată de împărat. Grăjdarul de la Curte, subjugat de farmecul Prinţesei nu ştia ce să facă pentru a-i atrage atenţia. Visand cu ochii deschişi se gândeşte să vopsească un cal în verde socotind că Prinţesa va observa calul, va întreba cine l-a vopsit, va aprecia originalitatea şi curajul autorului. Îl va chema la ea, vor schimba câteva vorbe. Cândva vor avea ocazia să se plimbe pe aleile domeniului şi el îi va arăta din frumuseţea naturii. Vor deveni prieteni. Şi apoi, cine stie?! Zis şi făcut. Grăjdarul vopseşte calul. A doua zi, Prinţesa vine la grajduri şi observa calul:
- Cine a vopsit acest cal?
Grajdarul, cu un nod în gât, spune:
- Eu, Prinţesă, eu l-am vopsit!
Printesa:
- Hai sa ne f***m!
Întrebare: Ce a zis Tarzan când a vazut că vin elefanţii?
Răspuns: Uite, vin elefanţii!
trimise de Ovidiu Negrean
Moravu’ de Vest:
Francezii fac săpături arheologice şi găsesc, la vreo 50 de metri adâncime, resturile unor fire de cupru. După ce sunt îndelung cercetate, oameni de ştiinţă adunaţi trag concluzia că galii puseseră la punct o reţea de telefonie subterană.
Nemţii, să nu rămână mai prejos, sapă şi ei, iar pe la 70 de metri profunzime găsesc resturi de sticlă şi trag concluzia că strămoşii lor au avut o reţea subterană de fibră optică.
Românii sapă la rândul lor, nici la 100 de metri în adânc nu găsesc nimic şi concluzionează: dacii comunicau wireless!
No Comments Yet
nici un comentariu până acum
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
